miercuri, 3 aprilie 2013

Esenţă de cireş înflorit

Dacă m-aş fi aflat în Japonia în această perioadă, sau chiar la Washington, ori în Elveţia cea cosmopolită aş fi fost îndrumat să particip neapărat la sărbătoarea cireşului înflorit, care bucură an de an privirea şi sufletele numeroşilor turişti, pe lângă sufletele localnicilor, cei care au iniţiat de fapt sărbătoarea. Dar în ultima vreme, de vreo trei ani... mă simt tot mai mult turist în ţara mea pentru că nu contenesc să mă minunez de ceea ce-mi văd ochii aici zi de zi.
Spring Fever - Blossomed Scents...
Politica rămâne nelipsită din realitatea românească contemporană, deşi nu ne-a adus mari realizări şi bucurii, nici măcar în ultima perioadă. Chiar dacă am depăşit anul electoral, încă n-am învăţat că deşi nu am primit mare lucru, ni se cere deja înzecit înapoi. Cu toate astea multe rude sau prieteni ai mei nu reuşesc să se dezlipească de ecranul televizorului, în special de emisiunile politice. Aproape că nu există familie în care să nu existe discuţii pe această temă. Fie soţia vrea film, iar soţul politică, fie soţul vrea meci, iar soţia politică! Politica intervine din nou chiar şi în turismul românesc, domeniu aproape deloc sprijinit guvernamental de aproape 30 de ani, dar exploatat politic pentru că, nu-i aşa (?), dă bine la imagine, chiar şi când spui prostii...
Noroc de această primăvară, chiar şi întârziată, în care am scăpat de frig şi de zăpadă, dar în care mulţi vom uita să privim cireşul înflorit, sau dacă îl vom privi nu vom reuşi să vedem esenţa lui, noul ciclu al vieţii în irupere odată cu triumful soarelui asupra nopţii.
Iarăşi trebuie să mulţumim lui Dumnezeu (cui altcuiva?), cei care mai avem rude sau case la ţară, şi ţărani, care ne mai trezesc la viaţă. Îi vizităm înainte de Paşti sperând să obţinem o bucată dintr-un miel crescut eco (!), sau măcar câteva felii de brânză proaspătă, tot eco, şi aflăm de la ei că viţa a înmugurit, cireşii şi merii au înflorit, iar ceapa şi salata sunt răsărite şi cresc! Nu mai pricepem întotdeauna vorbele astea semn că ne am îndepărtat de sat prea mult, dar ne bucurăm pe moment de bucuria rudelor noastre. Ne-aducem curând aminte că am auzit tot la televizor despre modesta creştere economică de anul trecut, care ar fi putut fi substanţială, dacă agricultur... Abia acum realizăm din nou că agricultura este şi asta în care viţa înmugureşte, cireşii şi merii înfloresc, iar ceapa şi salata răsar şi cresc!
Tumultul oraşului ne-a depărtat prea mult de natură şi de simplitatea ei, iar un weekend la munte nu e de ajuns că să ne readucă la normal. O vizită la rudele de la ţară înainte de Paşti este mult mai utilă! Aflăm astfel că se poate trăi şi cu mai puţină politică televizată, pentru că ţăranul român ştie că fie ceva rău (de cele mai multe ori), ori bun, atunci când este realitate se simte în propriul portofel!
Iată că am ajuns, ca la Tokyo sau Washington, tot la esenţa cireşului înflorit! Şi nu trebuie să ne deplasăm aşa de departe, esenţa asta este şi aici!
Trimiteți un comentariu