duminică, 29 decembrie 2013

De ce My Way?


Cum în câteva zile se încheie primul meu an ca blogger, înainte să vă las să savuraţi petrecerea de final de 2013 şi de început de 2014, vreau să arunc lumină asupra acestui blog!!! Am primit întrebarea din titlul acestei postări de la prieteni (bloggeri şi ei, sau nu). De ce am ales un nume care te duce cu gândul la melodia celebră My Way, adusă în scenă de inegalabilul Frank Sinatra? Am copiat un maestru?
Trebuie să vă spun sincer, NU! Deşi cunosc şi apreciez cântecul, mi se pare prea de final... prea end of story... în fine, prea pesimist. Chiar şi cele trei strofe centrale, pe care vi le redau mai jos, sunt la timpul prea trecut din punctul meu de vedere, deşi parţial mă regăsesc în ele. Dar iată:

„... Regrets, I've had a few
But then again, too few to mention
I did what I had to do and saw it through without exemption
I planned each charted course, each careful step along the byway
And more, much more than this, I did it my way

Yes, there were times, I'm sure you knew
When I bit off more than I could chew
But through it all, when there was doubt
I ate it up and spit it out
I faced it all and I stood tall and did it my way

I've loved, I've laughed and cried
I've had my fill, my share of losing
And now, as tears subside, I find it all so amusing
To think I did all that
And may I say, not in a shy way,
"Oh, no, oh, no, not me, I did it my way" ...”

Nu, nu sunt eu... nu atât de „la final”. În plus, blogul acesta se referă, în mare proporţie, la călătorii, drumuri şi locuri de pe Pământ, şi mult mai puţin la incursiuni în trecut. Din trecut, nu am reuşit încă să vă redau nici locuri pe care le-am văzut în urmă cu ceva ani, cu mult înaintea apariţiei blogului, iar asta din teama că ele nu mai arată aşa cum le-am văzut eu şi aş putea fi acuzat de... Dar, veţi fi surprinşi poate să aflaţi că am avut totuşi în minte un drum parcurs de altcineva. Iar vă pun la încercare cu un poem, integral de data asta:


Valley Of The Dolls
You’ve got to climb to the top of Mount Everest
to reach the Valley of the Dolls.
It’s a brutal climb to reach that peak,
which so few have seen.
You never knew what was really up there,
but the last thing you expected to find
was the Valley of the Dolls.
You stand there, waiting for
the rush of exhilaration
you’d thought you’d feel - but
it doesn’t come.
You’re too far away to hear the applause
and take your bows.
And there’s no place left to climb.
You’re alone, and
the feeling of loneliness is overpowering.
The air is so thin you can scarcely breathe.
You’ve made it - and the world says
you’re a hero.
But it was more fun at the bottom
when you started,
with nothing more than hope and
the dream of fulfillment.
All you saw was the top of that mountain -
there was no one to tell you
about the Valley of the Dolls.
But it’s different
when you reach the summit.
The elements have left you battered,
deafened, sightless - and too weary
to enjoy your victory.
- Valley of the Dolls by Jacqueline Susann

Ei, vă spune ceva? Sau e prea departe în timp pentru voi? Hai să vă luminez. Valley of the Dolls, cartea, a fost publicată de Jacqueline Susann în 1966, a fost bestseller instantaneu, iar mie mi-a căzut în mână prin 1975-76, în original, ajutându-mă să-mi îmbunătăţesc cunoştinţele de limba engleză. Filmul s-a realizat foarte rapid, în 1967, redând o poveste captivantă în interpretarea modestă a Barbarei Parkins, Patty Duke şi Sharon Tate. Vă mai aduceţi aminte de Sharon Tate, o frumuseţe a Hollywood-ului, dispărută tragic mult prea de tânără? Ei, filmul l-am văzut prin ’83 - ’85, în “perioada video”, prin căminele Politehnicii. Fără să ştiu cronicile de peste Ocean, filmul nu m-a impresionat, dar mi-a rămas ca o plăcută amintire Cartea! O citisem în perioada pubertăţii mele şi drumul spre succes al celor trei tinere americance mi-a rămas în minte până azi. Ca şi finalul dramatic din Valley of the Dolls, acolo unde ajung pe rând toate trei... Dolls este termenul folosit în acei ani, în jargon, pentru barbiturice, la modă dar şi creând dependenţă şi, inevitabil, finaluri triste...
Aţi putea spune că iar am deviat! Dar nu, eu am reţinut esenţa, drumul este mai important decât finalul. Drumul este cel care îţi face călătoria plăcută şi memorabilă. Ţinta atinsă devine de fapt doar o etapă a drumului care îşi urmează cursul. Am încercat mereu ca drumul meu să fie memorabil, iar de 10-12 ani de când drumurile mele turistice prin ţară şi prin lume s-au îndesit, în scop profesional, vreau să le fac memorabile şi pentru mine personal! Probabil că presa şi blogging-ul de turism sunt singurele care îţi permit asta peste 90 % ! Prin blog încerc să vă redau o parte, atât cât sunt capabil, din bucuria mea. La Mulţi Ani şi un 2014 excepţional!!!

marți, 17 decembrie 2013

On the Way to the 5-Star Ski Slopes, in Arlberg!


For some years, the Romanians discovered Austria. In fact, they found out a country where you can ski right and on ideal slopes from November to May. If Zell am See has become a true Romanian colony, organizing there every year, Romanian festivals and competitions, Romanians slowly moved west, to the new "territories," taking advantage of numerous air links with Austria or with the southern Munich airport. An example is the Arlberg region, located in western Austria at the border between Tyrol and Vorarlberg lands, and 100 km far from Innsbruck. With five cosmopolite and dynamic sites, Arlberg region is considered the best ski area in the world.

Between 1,300 and 2,811 meters altitude, the Romanians discovered the Arlberg alpine skiing cradle. The history of skiing in the region began around 1901, when the St. Christoph Arlberg ski club opened, and in 1925 opened the first Lech ski school. The slopes are excellently prepared for all skiers: a real El Dorado for alpine skiing and sports!

St. Anton am Arlberg
In addition to top offers, the Tyrolean hospitality is at home here, but the international variety also is not missing. Special programs and a complete gastronomy offer a unique and exclusive holiday.
St. Christoph am Arlberg
St. Christoph resort is located at 1,800 meters altitude and is surrounded by mountain peaks. The village lies just below the highest point of the pass Arlberg, a real snow trap. Equipped on both sides with large amounts of snow on the slopes, the snow reaches up sometimes to the housetops. The tradition is present also here: in 1920 it has been established the first ski school in Austria.

Stuben am Arlberg
Romance and pampering. The long tradition of alpine sports, and special care for families are two of the strengths that define Stuben resort. Pure Romance: this offers the wonderful city, located to the west of the Arlberg region .
Zürs am Arlberg
Today Zürs is an exclusive resort, where many of Europe's royal families spend their holidays. Luxury shops, exceptional restaurants and top hotels offers an incomparable holiday experience. The resort is the preferred option of international guests who seek a refuge where they can enjoy the pure pleasures. In addition to fine restaurants, the stylish bars of the resort guarantee a rich nightlife. This internationally acclaimed resort has a long tradition here coming into operation, in 1937, the first cable works in T shape. The skiers can enjoy skiing tours right outside their hotel. The last hotspot for unlimited adrenaline is the heliskiing, that can be practiced here.
Lech am Arlberg
Lech am Arlberg is a luxurious and exclusive resort, also famous for its exceptional cuisine. Luxury shops, romantic streets and award-winning restaurants are next to an accommodation first class offer, seamlessly combining into a 5-star holiday. Leisure acquires another dimension here.
Hospitality extended in a natural setting is charming everyone. Whether you choose to enjoy a meal or a glass of champagne in Oberlech, you will be enchanted by the idyllic and romantic atmosphere.
The ski area is a bidding one, on one side of the valley is the Rüfikopf area, on the other appears the majestic Kriegerhorn. Slopes for families, great powder snow, and numerous deals.
With its five localities, Lech, Zürs, Stuben, St Christoph and St. Anton, Arlberg is positioned in the front line and is synonymous with one of the best ski regions in the world! You meet her every year winter sports fans and the fresh snow fans, but also hikers from everywhere. In the 2013-2014 winter season are available to skiers more free tracks! In all, skiers have available 340 km of marked slopes, 200 off-slope markings, 94 cable installations, an average of 7 meters of snow from November to May and certainly, the unquestionable guarantee of snow.


Events in Arlberg
January 18, 2014 - Der Weise Ring, Ski Championship, Lech Zürs am Arlberg;
March 30-April 13, 2014 - Tanzcafé Arlberg;
April 5, 2014 - Longboard Classics in Stuben am Arlberg;
April 10 to 13, 2014 - New Orleans meets Snow in St. Anton am Arlberg;
April 19, 2014 - Der Weiße Rausch, ski event in St. Anton am Arlberg;
April 27, 2014 - Closing of the ski season in all Arlberg areas.

Free-riders skiers Eldorado
The huge free-ride areas in Lech Zürs am Arlberg fulfill the dream of every advanced skier. Heavy snow, blue sky and the feeling of freedom when you get first on the slope with fresh snow and you want to stay always here to Lech Zürs am Arlberg.
In the top of the best free-ride ski areas Lech Zürs am Arlberg is on the first place, a real Mecca for lovers of off-slope skiing: 200 km of off-slope routes, snow guarantee until the end of April. Another area attraction is the heliskiing. Zürs resort, located at 1,720 meters altitude, is a Mecca of the alpine free-ride. With the help of the guides, short descents and the longer ones are an unforgettable experience.

Offers and mixtures
300 hotels, pensions and cabins offer a memorable stay in Lech Zürs am Arlberg. Whether you choose a family pension or an exclusive 5-star hotel, anywhere you encounter friendly hosts.
January 7 to 31, 2014, cuts at hotels and guesthouses and excellent skiing conditions!
March 15 - April 27, 2014, skiing in the sunshine of spring is a special attraction for advanced skiers. Spring favorable rates!

Lech Zürs Winter 2013/2014 Offers
Lech Zürs Snow Weeks

An unforgettable holiday in Garni exclusive 4-star hotel and on the slopes of Arlberg! The package includes 7 nights accommodation, Swedish buffet breakfast + Arlberg ski pass valid for 6 days. From 948 Euros per person, valid January 11 to 25, 2014.
Looking for the alpine ski pioneers
Enjoy skiing on slopes discovered by Alpine skiing pioneers, today with modern infrastructure. Yes, such a thing is possible in Lech Zürs am Arlberg! A stay in a particular hotel and half-board, enjoy the slopes of the Arlberg! The package includes 7 nights hotel accommodation, Swedish breakfast buffet and half board + Arlberg ski pass valid for 6 days. From 989 Euros per person, valid March 15 - April 13, 2014.
Special! Soul, jazz and blues music concerts in Tanzcafé Arlberg, free entry, for two weeks starting with March 30, 2014.
Skiing in Zürs Lech am Arlberg
Spring is the most suitable season for advanced skiers. Enjoy the pleasure of skiing on untouched snow and with spring temperatures at favorable rates! Package includes 3 nights B & B accommodation in pension or apartment + Arlberg ski pass valid for 2 days. From 260 Euros per person, valid April 22 to 27, 2014.

vineri, 6 decembrie 2013

Se construieşte hotelul de gheaţă la Bâlea Lac

La Bâlea Lac, la peste 2.000 metri înălţime în Munţii Făgăraş, a început construcţia hotelului de gheaţă, ediţia 2013-2014. Hotelul, devenit un brand al Făgăraşilor, rămâne singurul de acest fel din România şi din Europa de Est. Stratul de zăpadă nu este unul foarte consistent, dar temperaturile foarte scăzute din ultima perioadă au dus la formarea unui strat gros de gheaţă pe suprafaţa Lacului Bâlea, de unde constructorii au început tăierea blocurilor de gheaţă din care sunt ridicate zidurile hotelului. Construcţia, sub tema "barocului", va fi inaugurată de Crăciun.
Hotelul de la Bâlea Lac va avea tot 12 camere duble, un bar şi un restaurant de gheaţă. După Revelion va fi construită şi biserica de gheaţă, dar şi trei iglu-uri, pentru turiştii care doresc mai multă linişte şi intimitate. În acest an cazarea pentru o persoană într-o camerele din hotelul de gheaţă de la Bâlea Lac va costa 400 de lei, iar în iglu, 600 de lei.

marți, 26 noiembrie 2013

My November Disorder


I have lived almost all my life in a four-season environment, but it’s a fact, year after year, each November finds me in a mood disorder. I am not at all happy that experts recognize now this condition as a common disorder in which people who have normal mental health throughout most of the year experience depressive symptoms in the winter, or at the beginning of the winter.
Sleeping too much is a sign, completed with less energy, and even my symptoms are never severe, I am concerned about these since I consider myself a very active person for the rest of the year. I cannot bypass the fact that in medicine and psychology, a syndrome is “the association of several clinically recognizable features, signs, symptoms, phenomena or characteristics that often occur together, so that the presence of one or more features alerts the doctor.” Recently, the term has been used also in psychology, but in this field, a specific syndrome even defines the known combination of phenomena seen in association.
At some ages of our life we all have to face the empty nest syndrome, a general feeling of grief and loneliness parents or guardians may feel when their children leave home to live on their own for the first time. Since a young adult moving out their parents’ house is seen as a normal and healthy event, the symptoms of empty nest syndrome often go unrecognized. While all parents are susceptible to experiencing empty nest syndrome, there are factors that contribute to some parents being more likely to experience it than others are.
The result is a depression, as well as a loss of purpose, worry, stress, or anxiety over the welfare of the child, but also rejection feelings. The change seems to be stressful rather than refreshing!
For myself, a very similar syndrome seems to be the seasonal affective disorder, also known as winter depression, winter blues, or seasonal depression. I associate empty nest with winter, because I see birds flying South, I even see their empty nests in the empty-leaf trees and the sunrise is not any more accompanied by a bird concerto (in Bucharest this is, in fact, a whole year situation, but I have the chance to live very close to Floreasca lake and green area!). Since I am a very solar person, enjoying much more the summer heats than the winter colds, I always consider I have never done enough in the past summer (like for the leaving children).

As an active person, I don’t go more towards a depression and soon I find out I have many  things to do. I am never prepared for the birds’ departure, but I shift aside the terrifying thoughts, and I am treating this as the big November adventure. I start looking to my own needs, focusing on some positive points and, most of all, I try to rediscover the love of my life, a new one in the last years!
Bucharest also helps me handle the situation. Numerous concerts, exhibitions, openings, events, clubs’ reopening… all keep me occupied and unstressed.
More than this, the winter solstice on December 21, which is forthcoming day by day, will give me back the hope! From noon of that day I hope for more sun, for an early spring and for a coming soon summer with much more things to do!

duminică, 24 noiembrie 2013

Zilele Filmului LUX 2013, la Cinema Studio


Biroul de Informare al Parlamentului European m-a invitat, alături de toţi iubitorii de film din Bucureşti, la Cinema Studio, vineri, 29 noiembrie şi sâmbătă, 30 noiembrie, la Zilele Filmului LUX. În cele două zile vor fi proiectate filmele finaliste pentru Premiul LUX al Parlamentului European, Paradisul Spulberat (The Broken Circle Breakdown), Miele şi Uriaşul cel egoist (The Selfish Giant).
Zilele Filmului LUX aduc în atenţia europenilor diversitatea şi bogăţia cinematografiei vechiului continent. În cadrul acestui eveniment se difuzează trei filme europene, în 23 de limbi oficiale ale UE, în aceeaşi perioadă de toamna în toate cele 28 de ţări ale Uniunii Europene. Anul acesta, filmele vor fi difuzate în peste 40 de oraşe europene. 
Instituit în 2007 de Parlamentul European, Premiul LUX urmăreşte, în primul rând, să pună în evidenţă dezbaterea publică referitoare la Uniunea Europeană şi la rolul său în viaţa cetăţenilor europeni şi, în al doilea rând, să sprijine cinematografia europeană prin difuzarea (co)producţiilor europene în toate ţările membre ale Uniunii.
Filmul câştigător, va fi ales de deputaţi în Parlamentul European, şi va fi anunţat pe 11 decembrie 2013. Câştigătorul Premiului LUX nu primeşte o subvenţie directă, dar filmul său va fi subtitrat în toate cele 24 de limbi oficiale ale Uniunii Europene, versiunea originală va fi adaptată pentru persoanele cu deficienţă de vedere şi/sau de auz, iar câte o copie a filmului în format 35 mm va fi distribuită în fiecare stat membru.
Iubitorii de film au ocazia de a-şi exprima opinia cu privire la filmele LUX din selecţia finală şi temele abordate şi pot vota online filmul favorit pentru „Menţiunea publicului”. Rezultatul Menţiunii publicului va fi anunţat la Festivalul Internaţional de Film de la Karlovy Vary din iunie/iulie 2014.
Personal, am pre-vizionat creaţia franco-italiană Miele (Miere, în română), şi am descoperit o italiancă-regizor cu un debut mai mult decât promiţător, şi o actriţă în rol principal - Jasmine Trinca, cu nuanţe subtile în jocul său actoricesc, care sigur vor avea o carieră fulminantă. Filmul, de altfel, îl văd drept câştigătorul de anul acesta. Dar voi merge şi la celelalte două!

Programul Cinema Studio:
Vineri, 29 noiembrie 2013:
18:00 – 19:40    Paradisul Spulberat (The Broken Circle Breakdown) - Belgia, 2012
Regia: Felix van Groeningen); Cu: Veerle Baetens, Johan Heldenbergh, Nell Cattrysse, Geert van Rampelberg, Nils de Caster, Robby Cleiren , Bert Huysentruyt, Jan Bijvoet
Premii/selecţii: Berlinale 2013, Panorama Special Audience Award, CPH PIX 2013, Prize 2013 Official Selection Competition, Tribeca Film Festival 2013
Filmul redă povestea de dragoste incredibilă dintre Elise şi Didier, care trebuie să facă faţă bolii grave a fiicei lor.
Sâmbătă, 30 noiembire 2013
18:00 – 19:40    Miele – Franţa/Italia, 2013
Regia: Valeria Golino; Cu: Jasmine Trinca, Carlo Cecchi, Libero De Rienzo, Vinicio Marchioni, Iaia Forte, Roberto De Francesco, Barbara Ronchi, Claudio Guain, Teresa Acerbis, Valeria Bilello, Massimiliano Iacolucci.
Premii/selecţii: Cannes 2013, Un Certain Regard, Festivalul de film de la Bruxelles 2013, LUX Prize Official Selection Competition, Globi d'Oro 2013, Cel mai bun film de debut, Cea mai bună actriţă (Jasmine Trinca).
Filmul este povestea unei femei care ajută să moară oameni bolnavi în fază terminală şi relaţia ei cu un „client” nou – un bărbat perfect sănătos. 
20:15 – 21:50    Uriaşul cel egoist (The Selfish Giant) -  Marea Britanie, 2013
Regia: Clio Barnard; Cu: Sean Gilder, Siobhan Finneran, Lorraine Ashbourne, Steve Evets, Elliott Tittensor, Conner Chapman, Shaun Thomas
Premii/selecţii: Cannes 2013, Directors' Fortnight, LUX Prize Official Selection Competition
Filmul este o fabulă contemporană despre doi prieteni, dintre care unul devine lacom şi exploatator, ceea ce duce la un eveniment tragic.
Alte multe informaţii despre Premiul LUX găsiţi la: www.luxprize.eu

joi, 7 noiembrie 2013

Schimbare la vârf în Athénée Palace Hilton

După ce a stat trei ani în Bucureşti şi a menţinut hotelul Athénée Palace Hilton la cote înalte, ba chiar l-a „crescut”, scoţându-l din criză, Linda Griffin porneşte spre alte zări! De fapt tot în Europa, în Marea Britanie, unde va avea funcţia de director general al hotelului Hilton Kensington Londra. Îi urez succes şi sper să revină prin Bucureşti cu plăcere!
În locul Lindei Griffin Hilton Worldwide l-a desemnat pe Jan Thomsen la conducerea hotelului Athénée Palace Hilton din Bucureşti, care a şi preluat funcţia, începând cu 1 noiembrie. Am aflat că Jan Thomsen are o experienţă de peste 27 de ani in industria hotelieră. La Bucureşti vine din poziţia de director general în Ungaria pentru hotelul Hilton WestEnd, localizat în Budapesta. A debutat ca director general al unui hotel în Danemarca, în cadrul Scandic Hotels, un brand ce a intrat ulterior în portofoliul Hilton Worldwide. După ce a condus numeroase hoteluri din Copenhaga, Jan şi-a perfecţionat calităţile de lider într-o funcţie regională, având în subordine operaţiunile a 12 proprietăţi din Germania.
Athénée Palace Hilton este nu numai o locaţie de suflet a bucureştenilor, dar şi un hotel emblematic, iar experienţa şi pasiunea lui Thomsen vor continua să asigure performanţa echipei hotelului la cele mai înalte standarde în ceea ce priveşte serviciile hoteliere. El nu a ezitat să declare, imediat după sosire, că s-a îndrăgostit de Europa de Est şi că este extrem de încântat de preluarea funcţiei de director general în prestigiosul Athénée Palace Hilton Bucureşti.
Referitor la studiile sale, Jan a fost dintotdeauna atras de industria ospitalităţii, începându-şi studiile în cadrul unei renumite şcoli de management hotelier din Danemarca, apoi la Şcoala de Business IMD din Elveţia şi absolvind în final cursurile Universităţii Cornell, din SUA. Pe lângă domeniul hotelier, Jan este pasionat de canotaj, pe care-l practica în Danemarca, şi pe care îl poate relua acum pe lacul Herăstrău!
Bun venit în Bucureşti!

joi, 31 octombrie 2013

Maria Tănase omagiată la Paris

Dacă te afli prin Paris în noiembrie, auzi ceva foarte cunoscut şi totuşi limba franceză îţi induce o mică ezitare… să fie Maria Tănase, oare? Da, sunt interpretări din repertoriul celebrei noastre cântăreţe Maria Tănase!
Asta pentru că Theâtre de la Vieille Grille, situat la nr. 1, rue du Puits de l'ermite, Paris 5eme (Metro Place Monge ou Censier, rezervări la telefonul 0147072211, sau e-mailul vieillegrille@gmail.com, pentru cei pe care aceste rânduri vă vor convinge să luaţi avionul… ), programează în perioada 19 - 22 noiembrie spectacolul omagiu „Paris-Bukarest”. Un spectacol care o omagiază pe Maria Tănase (1913-1963), la aniversarea a 100 de ani de la naşterea sa şi 50 de ani de la dispariţia sa.
La Vieille Grille din Paris, Nathalie Joly, acompaniată la acordeon şi în aranjamentele lui Thierry Roques, va cânta din repertoriul Mariei Tănase! Ea va prezenta publicului un melanj din melodiile celebre ale celei care chiar în Capitala Franţei este recunoscută ca o adevărată Edith Piaf a României. Nu vă simţiţi vexaţi – „Maria noastră e unică!”, gândiţi-vă mai întâi ce a însemnat Edith Piaf pentru francezi, gândiţi-vă apoi că şi noi am asemuit-o cu Piaf, şi abia apoi decideţi dacă este o minimalizare a româncei noastre supranumită de Nicolae Iorga Pasărea Măiastră a folclorului românesc.
Compoziţiile şi cântecele Mariei Tănase au ajuns la Paris fără niciun „schimb cultural”, fără intervenţii ale ambasadei, guvernului… au ajuns pur şi simplu pentru că sunt foarte bune, iar Nathalie Joly a fost vrăjită de melodicitatea lor, reuşind o transpunere impecabilă a versurilor în limba franceză, apreciată de toţi cei care au ascultat-o, şi care aduce aminte spectatorilor că Bucureştiul cosmopolit era numit „le Paris de l'Est”.
Interpretarea trece de la cântec la recitări epice, vrăjind ascultătorii şi criticii, elogioşi în comparaţii: „Le charme du temps des loups” - Le Figaro, „Troublante et belle evocation de la Piaf Roumaine dans un decor de cabaret minimaliste... Cette etape roumaine, par le charme et l'emotion qu'elle dispense, merite de rencontrer un vaste public.” – Liberation, „Frissons garantis dans ce spectacle” - Le Point… Cred că traducerea nu este necesară!
Îi mulţumesc personal lui Nathalie Joly, încă o dată, pentru alegerea sa şi, dacă nu voi fi la Paris cu acest prilej, sper să am ocazia să o revăd şi să o reascult cât de curând!

miercuri, 4 septembrie 2013

Magnificul, două vădane şi-o atletă neagră!

Turtă dulce - panorame - tricoloruri - bragă - baloane - soldaţi - mahalagioaice - lampioane - limonadă - costume - decoraţiuni - decoraţi - găleţi - menajerii - provinciali - fluiere - cerşetori - cupe - zdrăngănitori - copii - miniştri - pungaşi de buzunare - bidoane - bone - doici - trăsuri -muzici - artificii - fotografii la minut - comédii - tombole - "Caţavencii" - oale - steaguri - flaşnete - îngheţată de vanilie - fleici - stambă - căni - pelin - căluşei - scrânciob - pinteni - biciclete - cai - jandarmi - basmale - telegrafişti - nepoate - mătuşi - ţaţe - neni - unchi - veri - văduve - orfani - portretul la minut - "Moartea vânătorului" - icoane - bricege - săpun - lumânări - panglici - prescuri - şaormării - grâu - cofeturi pentru colivă - beţivi - căciuli - cojoace - Stella - sticle - cercuri - butoaie - plăpumi - saltele - perne - flori - scaune - paturi - mese - beteală - oglinzi - cercei - inele - ibrice - turci - lighene – piatra ponce de bătături - săpun de pete - ace englezeşti -mere - portocale - năut - floricele - şerbet - răcoreală - manele - lulele - "Deşteaptă-te, române!" – apa plata - ciocolată - acadele - plesnitori - tunuri - căluşari - smochine - păpuşi - poame - copilul cu trei picioare - încercarea puterii - distracţia americană - CD-uri - mingi - bere - Dumnezei - alune prăjite - fisticuri - birji - schilozi - automobile - guvernamentali - opozanţi -
"Visul Maichii Precistii" - borangic - sardele - lămâi - brânză - urdă - caşcaval - slănină - perdele - ştergare - căldări - mătănii - paiaţe - parfumuri - ciorapi - ghete - cizme - papuci - mătăsării - piepteni - cobze - pomadă - clarinete - maimuţe - certuri - chefuri - "Numai … ocaua de Drăgăşani, vechi veritabil!" - nuci - sare -salam de Sibiu - covrigi - frânghii - stafide - curele - clopote - coşuri - bomboane - rahat - muzici -gogoşi - pălării - muşte - popi - cocoane - mateloţi - impiegaţi - pensionari - popor - seniori - dame - ţărani - ţărance - intelectuali - artişti - poeţi - prozatori - critici - burgheji - titicare - copii pierduţi - părinţi beţi - mame prăpădite - guri căscate - praf - murdărie - infecţie - lume, lume, lume - vreme frumoasă - dever slab... - Criză teribilă, monşer!
Ori s-o fi dus?
Dacă n-aţi recunoscut culegerea şi adaptarea din Moşii de Ion Luca Caragiale e clar că nu aţi trecut anul acesta prin Mamaia, prin zona Cazinoului, în seară de week-end, măcar în ultimul weekend al verii în staţiunea decretată de Magnific, Suleiman Magnificul, Centrul distracţiei litoralului românesc.
Halal distracţie, înghesuit de un puhoi de lume, lume care la rândul său se ferea de călcătura carelor alegorice. Nu s-au putut feri însă de spuma detergentă lansată cu bunăvoinţă de unul dintre „alegorice”. Prea mic, prea mic… un spaţiu mult prea mic pentru un Suleiman atât de Magnific… Ferind calea pentru două aparent vădane care încadrau grăbite o tânără tot „neagră”, dar cu dunguliţe Adidas, am ajuns acolo unde-mi place mie mai mult – între muzici! Am beneficiat astfel, pe stânga, urechea stângă, de bubuiturile de clubbin’ iar pe dreapta de un Nelu Ploieşteanu live, chinuindu-se să se facă auzit, iubit şi răsplătit! Un Nea Nelu îmbucăţind cuvintele unor cântece înşirate într-o logică numai a lui şi pe melodii care clar împrumutau din acordurile alăturate, cele din show-ul primarului… Deşi cu urechile asaltate, mi-era totuşi mai bine! Era mai mult spaţiu! Nimeni nu reuşea să stea prea mult unde mă oprisem eu pentru o ţigară!
Hai că mai e şi la anu’ şi-o să fie şi mai, şi mai magnific!!!

luni, 2 septembrie 2013

Change of place, Sir! Upgrade!

De curând o bună prietenă îmi spunea că a auzit ea că se poate călători cu avionul şi gratuit din când în când, sau la Business Class plătind doar Economy, dar nu ştia cum. I-am răspuns că ar fi o discuţie mai lungă, dar informaţia de bază este că există Star Alliance, SkyTeam, Oneworld, TUIfly şi AiRUnion, cele cinci alianţe aeriene principale la nivel global, primele trei fiind cele care contează cu adevărat.

Acţionând ca un club închis care gestionează şi rezervările, fiecare alianţă oferă şi un card de membru prin şi pe care se acumulează puncte, şi apoi beneficii, la zborurile plătite şi efectuate cu oricare dintre liniile aeriene membre. Astfel de carduri de fidelitate (tip legitimaţie, de fapt) sunt oferite şi de liniile aeriene neînregimentate în vreuna dintre alianţe, principiul fiind acelaşi. Călătoreşti mai des, ai mai multe puncte. Urmează beneficiile! Chiar şi până să ajungi la statutul de Frequent Traveller, ceea ce în general implică în jur de 30-35 de zboruri, mai ai câte o surpriză plăcută.

Cum altfel pot să categorisesc evenimentul decât surpriză plăcută… când aşezat liniştit la coada de îmbarcare, după ce mi-am făcut conştiincios un check-in online alegând doar un loc ceva mai în faţă şi spre culoar… să am loc pentru picioare, după ce las să mă depăşească două femei care călătoreau cu bebeluşii, ajung în dreptul stewardesei, iar blonda (neapărat) drăguţă îmi şopteşte conspirativ aproape: „Change of place, Sir! Upgrade!” Spun un Thanks! amorţit, mai mult automat, iar apoi, păşind pe culoarul spre aeronavă, mă întreb ce a zis… ?! Scot ochelarii din toc şi DA, e vorba de un upgrade la Business Class, gratuit! Nu este prima oară când „păţesc” aşa ceva, dar nu pot decât să mă bucur la fel de mult cum am făcut-o şi prima dată! Mai ales că este vorba de o aeronavă Lufthansa!

Recunosc, cele mai multe astfel de experienţe plăcute cu Lufthansa le-am avut, dar pe ultima chiar mi-o doream. Vroiam să testez noile meniuri şi serviciul de la Business Class, care a suferit modificări majore de la 1 mai. Ştiam de eveniment, dar nici nu mă gândeam că voi profita chiar atât de rapid de bunăvoinţa „sistemului”!

Servicii Lufhansa de lux

Liniile aeriene fanion ale Germaniei şi-au îmbunătăţit serviciul oferit călătorilor de la Business şi First Class, serviciul dar şi meniul oferit pe tăviţe de calitate plus o grămadă de amănunte sofisticate care te scot din ambientul unui zbor obişnuit. Probabil că tocmai asta a fost ideea! La toate zborurile cu plecarea din Germania, sau din Europa, este de înţeles de ce, Lufthansa oferă „Culinary Delights” un program nou superior conceptului Star Chefs. Punctul forte al noilor servicii este folosirea expertizei culinare şi a produselor gândite de un chef cu cel puţin două stele Michelin sau cu distincţii similare. Meniurile se schimbă de două ori pe lună, aşa că şi în cazul călătorilor cu adevărat frecvenţi aceştia să fie surprinşi plăcut.

Deşi n-am probat şi „caviar service” de la First Class (!), trataţia de la Business a fost impresionantă. Tăviţe şi ceaşca de cafea din porţelan, şervete de calitate sau paharele de sticlă pentru vin, dar şi recipiente pentru sare şi piper, ori carafele pentru apă din sticlă sunt cele care întregesc serviciul, gândite astfel încât să nu pierzi din deliciile culinare din cauza învechitului plastic. Să mai adaug meniul complet oferit, cu varietatea de canapés de la aperitiv, cu felul principal proaspăt şi fierbinte, parcă atunci scos din cuptor şi chifle abia livrate de brutar... Plus o mică surpriză care întregeşte masa, un dulce, un fruct proaspăt sau îngheţată!

Deşi stewardesa care mi-a servit toate minunile de care vă spuneam nu era blonda fermecătoare de la „change of… ”, trebuie să recunosc, a făcut faţă cu brio noului standard, din când în când oferind şi câte un răspuns la întrebările mele fără număr!

Acum nu ştiu dacă să pun noua experienţă Lufthansa doar pe seama cardului meu Miles & More care acoperă zborurile cu aeronave aparţinând liniilor aeriene din Star Alliance sau, poate, undeva acolo în sistem figura şi faptul că sunt ziarist şi blogger de turism… Cert este că orice posesor de card poate face singur upgrade! Dar mai studiaţi şi voi, citiţi, că nu este roman de Dan Brown, este chiar util să şti pe ce Lume te afli!

marți, 20 august 2013

Numai de bine din partea Qatar Airways!


O veste bună nu vine singură, se pare, mai ales din partea Qatar Airways, o companie aeriană cu o dezvoltare impresionantă. Cum altfel decât impresionantă poate fi catalogată o companie care, în 16 ani de existenţă, ajunge astăzi să opereze o flotă modernă cuprinzând 129 aeronave, către 128 destinaţii cheie de business şi relaxare din Europa, Orientul Mijlociu, Africa, Asia-Pacific şi cele două Americi… Dacă doar în ultima perioadă Qatar Airways a lansat şase noi destinaţii – Gassim (Arabia Saudită), Najaf (Iraq), Phnom Penh (Cambodgia), Chicago (SUA), Salalah (Oman), Basra şi Sulaymaniyah (Iraq), în viitorul apropiat reţeaua deservită va adăuga Chengdu - China (3 septembrie), Addis Ababa - Etiopia (18 septembrie), Clark International Airport - Filipine (28 octombrie) şi Philadelphia - SUA (2 aprilie 2014)…
Prima ştire este legată de zborurile sale din/către Bucureşti. Considerând România o destinaţie importantă Qatar Airways îşi creşte frecvenţa zborurilor, introducând al cincilea său zbor săptămânal din Bucureşti către Doha şi retur. Începând cu 17 septembrie, zborul de marţi se adaugă celor de luni, miercuri, vineri şi sâmbătă (Doha – Bucureşti 08:35 - 13:30; Bucureşti – Doha 18:25 - 22:55).
Ruta Bucureşti – Doha este operată cu o aeronavă Airbus A320, cu o configuraţie de două clase, incluzând până la 12 locuri la Business Class şi până la 132 locuri la Economy. Aeronava oferă „next generation interactive onboard entertainment system” cu ecrane TV montate pe spătarul scaunelor şi peste 1.000 de opţiuni audio şi video.
Iată şi cea de-a doua veste bună. Începând cu 1 septembrie, pasagerii Qatar Airways au dreptul la bagaje mai grele! La clasa Economy greutatea permisă creşte de la 23 kg la 30 kg, iar la Business şi First Class greutatea permisă creşte de la 30 şi 40 kg la 40 kg, respectiv 50kg. Numărul de bagaje permis la fiecare clasă rămâne neschimbat! Excepţii de la creşterea de greutate sunt destinaţiile unde există reglementări stricte privind greutatea fiecărui bagaj.
Qatar Airways menţionează că şi călătorii care au plecat înainte de introducerea noii reglementări, dar se întorc începând cu 1 septembrie, beneficiază la zborul retur de creşterea de greutate permisă! În plus, în septembrie compania va publica noile costuri pentru suplimentul de bagaje, oferindu-se discounturi de până la 20 % la achiziţionarea acestora pe qatarairways.com, iar membrii Privilege Club vor continua să se bucure de exces de bagaje permis.
Aşadar, drum bun la shopping în Doha!

joi, 8 august 2013

Lacuri româneşti în sărbătoare


A început de vreo doi ani o promovare a zonelor naturale româneşti şi prin evenimente combinate, care programează în zonele respective diverse concerte sau activităţi distractive care să atragă turişti în plus. Când sunt folosite fonduri europene este cu atât mai bine.
Iată că în weekend-ul 10 – 11 august, cei aflaţi în judeţele Harghita sau Neamţ, sau doar în trecere prin zona Cheilor Bicazului, cele care unesc Moldova cu Transilvania, suntem invitaţi la două sărbători care ne pot îmbogăţi sfârşitul de săptămână şi poate face uitat stresul de la oraş.
Mai întâi, sâmbătă se desfăşoară evenimentul „Ziua Lacului Roşu”o sărbătoare pentru un adevărat Eden creat de natură pentru recreere şi odihnă. Situat în estul Transilvaniei, în partea harghiteană a Carpaţilor Orientali, Lacul Roşu este unul dintre locurile magice ale României, cu o privelişte care îţi taie răsuflarea prin unicitatea sa: o pădure scufundată, peste tot putând fi văzute încă vechile trunchiuri de copaci ieşind din apă. Ce mai, un adevărat paradis natural în care orice turist se poate refugia.
„Ziua Lacului Roşu” abordează trecutul şi istoria locului, cernute prin sita prezentului. Vor apărea personaje şi personalităţi din vremuri străvechi, mijloace de transport ale acelor vremuri, bărci străvechi, şi nu sunt uitate focurile de artificii, bătăile cu flori, jocurile interactive pentru copii şi adulţi pe apa lacului… Vom avea practic parte de multe surprize, jocuri şi concursuri şi vom descoperi legendele, tradiţiile şi obiceiurile din zona lacului chiar de la oamenii locului. Lacul Roşu este cel mai mare lac de baraj natural, de munte, din România, format prin deplasarea masei argiloase depuse pe versantul nord-vestic al muntelui Ghilcoş, după obturarea văii, pădurea de brazi fiind inundată, iar arborii pietrificându-se în timp. Lacul s-a format în 1837-1838, iar frumuseţea sa a fost sursă de inspiraţie pentru mulţi artişti, peisajul fiind imortalizat în opere de artă, fotografii şi pelicule are artistice.
Lângă Debarcader, de la ora 16:00, vom fredona melodii de suflet alături de Iris, Vali Crăciunescu, Blue Sound Chicago… plus ansambluri locale care vor prezenta tradiţiile, legendele şi obiceiurile zonei. Ziua poate fi cu adevărat relaxantă, într-un loc a cărui privelişte îţi taie răsuflarea prin unicitatea sa!
Duminică, doar dacă trecem prin Cheile Bicazului, până în Poiana Teiului, lângă Piatra Teiului, suntem invitaţi la “Ziua Lacului Izvorul Muntelui”, într-o altă destinaţie de vis. Lacul de acumulare Izvorul Muntelui, cel mai mare amenajat pe râurile interioare din România, este situat în vestul judeţului Neamţ, pe cursul Bistriţei, într-o zonă pitorească de munte, la 4 km de Bicaz şi la 25 de km de Piatra Neamţ. În albastrul lacului se oglindeşte "bătrânul rege al Carpaţilor Moldovei – Ceahlăul şi falnice umbre de păduri nestrăbătute. Aici, apa, munţii şi pădurile se întâlnesc pentru a alcătui peisaje de basm

Faima lacului Izvorul Muntelui a trecut graniţele ţării, în 1993 J.Y. Cousteau, însoţit de o parte din echipa sa, venind aici pentru a efectua scufundări în lac. Cunoscut şi sub numele de lacul Bicaz, acesta s-a format în urma ridicării celui mai mare baraj de greutate de pe râurile interioare, baraj cu o înălţime de 127 de metri. 

Practic, petrecerea se mută în Moldova, în evenimentul care începe la ora 16:00 evoluând aceiaşi artişti consacraţi, de data aceasta alături de ansambluri folclorice şi trupe din satele moldoveneşti ale zonei. Nu lipseşte nici aici focul de artificii şi jocurile interactive pentru copii şi adulţi.
Asociaţia Eco Hangu, cea care organizează cele două evenimente, ne aşteaptă în zona celor două lacuri, una plină de tradiţii, pentru o ieşire în natură de neuitat!

duminică, 28 iulie 2013

Performanţă majoră a alpinismului românesc!


Pe 19 iulie o echipă cuprinzând 5 temerari alpinişti români a reuşit în premieră naţională să escaladeze vârful Nanga Parbat din Himalaya (8.126 m), pe ruta Schell. Primii patru membri ai echipei au înfipt steagul românesc pe Nanga Parbat fără să folosească măşti de oxigen, iar cel de al cincilea membru al echipei – Bruno Adamcsek – a fost nevoit să se oprească la 7.300 m, din motive medicale. Cucerirea celui de-al nouălea optmiar al lumii s-a realizat pe un traseu care a durat mai bine de o lună de la data plecării din Bucureşti spre Pakistan.
Duminică, 28 iulie, la 12 ore de la revenirea lor în ţară, am întâlnit echipa de alpinişti români în foaierul sălii de concerte Mihail Jora a Radio România, la prima conferinţă de presă susţinută de cei cinci. Echipa formată din Zsolt Török, Teo Vlad, Marius Gane, Aurel Sălăşan şi Bruno Adamcsek, însoţită de managerul proiectului, Eugen Popescu şi de Paul Popescu, manager pentru relaţia cu mass-media, au oferit în exclusivitate detalii şi fotografii din cursul expediţiei.
Potrivit declaraţiei liderului echipei, Zsolt Török, rezultatul expediţiei organizate în anul 2013 pe Nanga Parbat reprezintă „cea mai mare performanţă a alpinismului românesc ţinând cont de dificultatea ascensiunii pe versantul Rupal, de numărul de membri ai echipei care au ajuns în vârf (4 din 5) şi de faptul că nu au fost folosiţi şerpaşi şi nici măşti de oxigen. A fost o expediţie 100% românească, atât ca echipă, cât şi ca management”.
Nanga Parbat, numit şi „Muntele destinului“, este situat în partea vestică a lanţului Himalaya, în Pakistan. Versantul Rupal, pe care au urcat alpiniştii români, este cea mai dificilă rută de escaladare a vârfului Nanga Parbat, cu particularitatea că de la tabăra de bază până în vârf este o diferenţă de peste 4.500 de metri. Dintre cei 200 de alpinişti care au atins acest vârf de-a lungul timpului, mai puţin de 20 au ales să urce pe acest spectaculos versant. Alte două expediţii româneşti anterioare au încercat ascensiunea pe acest versant, dar niciuna dintre ele nu a reuşit să atingă vârful până la echipa condusă de Zsolt Török.
Având ca obiectiv principal ascensiunea unei echipe formată în întregime din alpinişti români pe Nanga Parbat, expediţia care s-a încheiat sâmbătă, 20 iulie 2013, înseamnă o performanţă de maximă importanţă pentru România şi reprezintă un prim pas pentru reintegrarea acesteia printre ţările cu tradiţie în alpinism. Acest proiect a reunit, într-o singură echipă, alpinişti cu performanţe şi experienţă bogată în expediţii la mari altitudini şi a creat o legătură între generaţii diferite de alpinişti români.
Cei cinci alpinişti au primit medalii din partea Radio România, sperăm doar primul semn de recunoaştere a performanţei lor.
Fotografiile din ascensiune aparţin Asociaţiei Expediţiei Nanga Parbat 2013 © 2013 nangaparbat2013.ro

marți, 16 iulie 2013

Hard Rock-ul zguduie Bucureştiul!

După noua ediţie a B’estfest Summer Camp, desfăşurată în weekendul 5-7 iulie, în Tunari, finele lunii aduce un alt festival de tradiţie - Rock the City, care va zgudui Bucureştiul, alături de concertele celebrilor Iron Maiden şi Sting.
Anul acesta, Iron Maiden revine la Bucureşti cu un concert în cadrul turneului “Maiden England”, care marchează al treilea capitol din istoria trupei, o călătorie care a început în 2004, cu DVD-ul “The Early Days”, şi a continuat în 2005, cu turneul “Early Days”. Biletele pentru concertul pe care legendara trupa îl va susţine în Piaţa Constituţiei din Bucureşti pe 24 iulie, având ca invitaţi formaţiile Anthrax şi Voodoo Six, au preţuri între 170,40 de lei şi 255,60 lei şi sunt disponibile prin reţeaua Eventim - în magazinele Orange, Vodafone şi Domo, în librăriile Humanitas şi Cărtureşti şi online, pe www.eventim.ro.
Festivalul Rock the City, aflat la cea de-a cincea ediţie, se va desfăşura pe 27 şi 28 iulie, în complexul Romexpo din Capitală. Numele confirmate sunt Rammstein, Bullet for My Valentine, Trivium, Enslaved şi Spineshank.
Dacă trupele cap de afiş ale festivalului, Rammstein şi Bullet for My Valentine, nu mai necesită prezentări fiind aşteptate cu nerăbdare de fani, alte trei dintre cele mai apreciate trupe metal ale momentului, vor susţine recitaluri în premieră la Bucureşti - Trivium, Enslaved şi Spineshank vin la Rock The City 2013.
Trivium, formaţie originară din Florida, SUA, este apreciată în mod special pentru faptul că reuşeşte să imprime melodicitate unor riff-uri de heavy metal puternic, lucru pe care nu multe formaţii metal din zilele noastre mai reuşesc să îl facă. Trupa a fost înfiinţată în anul 2000 în oraşul Orlando, iar după numai şase ani de activitate, a fost invitată să cânte pe aceeaşi scenă
cu Metallica şi Korn.
O altă formaţie care ne va încânta la festivalul bucureştean este Enslaved, o trupă de progressive black metal din Norvegia. Formată în 1991, trupa are 12 albume la activ, cel mai recent dintre
acestea fiind lansat chiar anul trecut.
Nu în ultimul rând, la Rock The City 2013 vine Spineshank, o trupă americană de nu metal, care a vândut peste o jumătate de milion de albume şi a fost nominalizată la Premiile Grammy.
Preţurile biletelor, valabile pentru cele două zile de festival, sunt 143,78 de lei (Normal Circle), 159,75 lei (Silver Circle), 213 lei (Golden Circle) şi 479,25 de lei (VIP). Biletele pentru Rock The City 2013 se distribuie exclusiv prin Reţeaua Eventim – magazinele Germanos, Orange, Vodafone, Domo, librăriile Humanitas şi Cărtureşti şi online pe eventim.ro.
Cântăreţul britanic Sting revine şi el în România, după show-urile susţinute în 2006, 2009 şi 2011, acum în cadrul turneului său “Back To Bass”, concertul fiind programat tot la complexul Romexpo, pe 31 iulie.
Biletele, cu preţuri cuprinse între 140,84 lei şi 479,25 lei, se găsesc la vânzare în reţeaua Eventim - magazinele Germanos, Orange, Vodafone şi Domo, librăriile Humanitas şi Cărtureşti, precum si online, pe eventim.ro.

Concerte - PROGRAM

24 iulie
Iron Maiden


(invitaţi Anthrax şi Voodoo Six)

- Piaţa Constituţiei

27-28 iulie
Rock the City


(Rammstein & Friends )

- complexul Romexpo

31 iulie
Sting

(în deschidere
Mike and the
Mechanics
şi James Walsh)

- complexul Romexpo

duminică, 7 iulie 2013

Agenţie Qatar Airways în Harrods - Londra

Qatar Airways şi-a deschis agenţia sa de bilete flagship din Londra în renumitul magazin Harrods. Deschiderea din celebrul department store din Knightsbridge London, a fost găzduită de Marwan Koleilat, Qatar Airways Chief Commercial Officer, şi onorată de prezenţa lui Fahad Al-Mushairi, ambasador adjunct al Quatarului.
Londra este una dintre cele mai importante porţi aeriene, au fost de acord cei prezenţi, iar agenţia de bilete din centrul Londrei, de la Harrods, reflectă atât nivelul de servicii oferit de Qatar Airways, dar este şi plasată la îndemâna multor clienţi, în locul frecventat de aceştia.
Agenţia din centrul Londrei oferă rezervări personalizate pentru cele peste 128 de destinaţii de pe şase continente deservite de Qatar Airways.

The Neckar Valley Wine Region


A flourishing urban centre surrounded by forests and vineyards, Stuttgart is also the ideal place for a wine tour. Just a short hop from the main railway station, the vines stretch up across the sunny slopes of the Neckar Valley. You can look back on a long history of wine-making traditions, kept alive on vineyard tours, at numerous wine and vintners' festivals and during the popular Stuttgart Wine Festival. The wine trail is also a fantastic way to explore the hilly vine-clad countryside all around the city – and enjoy some wine tasting along the way.
One of the finest vantage points from which to see the idyllic Neckar valley, the city of Stuttgart and the vast expanse of vineyards is historical Württemberg hill. In the eleventh century it was the site of the ancestral castle of the ruling family of Württemberg. King Wilhelm I had the mausoleum built here in 1820 after the premature death of his beloved wife, the Russian Grand Duchess Katharina.
Roman emperors had planted vineyards across the region back in the third century AD. By the 16th century, Stuttgart was one of the largest winegrowing communities in the Holy Roman Empire. Today locals and visitors to the Stuttgart Region can wander through the vineyards on countless walking trails enjoying the beautiful vineyard scenery, idyllic spots, sensational viewpoints and wayside places of interest.
And one interesting stop is the Stuttgart Viniculture Museum opened in 1979. After extensive renovations, the history of winemaking has been given a fresh new look since September 2012. The result is a contemporary exhibition in historical surroundings. Wines from the Stuttgart region can be sampled at the museum’s vinothek. The wine list offers 20 regional varieties for up to 70 people.
There are few other places in Germany where visitors can experience history as vividly as they can in Esslingen. Half an hour ride from Stuttgart, the town dates back well over a thousand years. Evidence of this long history can be seen in the old quarter with its three town halls, magnificent patrician houses and the oldest row of timber-framed houses in Germany. Esslingen is famous far beyond the region for its long tradition of winemaking. In 1826 this brought Georg Christian Keller to the town, where he founded Germany’s first sekt winery. And if you arrive in Stuttgart and you don’t taste a Kessler sekt, you should come back!
I tasted it and still want to go spend some more days in Stuttgart and surroundings. Nestled in one of the largest wine-producing regions in Germany, this regional capital is an inspiring destination thanks to its superb location, lovely squares, magnificent castles and buildings in a huge variety of architectural styles.

• Shoppers paradise


Stuttgart's restaurants and cafés provide a whole range of gastronomic treats, from spätzle noodles to pinot noir, from corner pubs to award-winning, internationally renowned restaurants. The city's Königstrasse offers more than a kilometer of shopping fun with any number of fashion boutiques, specialist shops, department stores, cafés, restaurants and quiet zones. In Stuttgart's Bohnenviertel, bric-à-brac and antique shops sit amongst charming eateries of all sizes, whilst Calwer Strasse is home to elegant boutiques and a host of restaurants with outdoor terraces. Moreover, in the evenings, Theodor-Heuss-Strasse und the square surrounding the 'Lucky Hans' fountain are particularly recommended, with bars to suit any taste.
Visitors to any of Stuttgart's many festivals will experience for themselves the joie de vivre and hospitality of its residents. After the May Stuttgart Spring Festival, neighboring Bad Canstatt hosts end-September the largest festival in the Swabian region and the second-largest beer festival worldwide – the Cannstatter Wasen. With more than 300 fairground rides and large beer and wine tents, a great time is guaranteed for all!

Stuttgart’s Highlights

A Highlights of Stuttgart tour starts with Europaviertel, with the new city library and Stuttgart 21. The Europaviertel is one of the most important inner city development projects in Europe.
The city library on Mailänder Platz rises to a height of 40 meters. Grey and sober by day, this ‘cube of books’ is transformed by night with blue lighting.
A must stop, Stuttgart State Gallery, is one of the leading art museums in Germany and contains works spanning 700 years. The oldest part, the Old State Gallery, is a three-winged neo-classical building erected for King Wilhelm I of Württemberg between 1838 and 1843. This makes it one of the oldest museum buildings in Germany. Adjoining the Old State Gallery is the annex building, the New State Gallery. Built in 1984 to designs by architect James Stirling, it is a masterpiece of postmodern architecture. The State Gallery contains Old German, Italian and Dutch paintings as well as a section devoted to Swabian Classicism. Pablo Picasso is represented at the gallery with works spanning his entire career. On display are important groups of works from the various stylistic movements (Fauvism, the Brücke and Blauer Reiter groups and Cubism) as well as eye-catching collections by individual artists such as Beckmann, Schlemmer, Beuys, Kiefer and Baselitz.
One of the top cultural attractions in the regional capital of Baden-Württemberg is Stuttgart State Theater – Europe’s largest multi-genre theatre. The Opera House, built in the classical style, is located at the heart of the extensive palace gardens. In the 1950s a conscious choice was made to design the State Parliament building so that it would not compete with the neighboring Opera House.
Schlossplatz square is the most central location in Stuttgart, the very heart of the city. In the middle of the square is the towering Jubilee Column (1841), crowned with a statue of Concordia, the goddess of harmony. It stands in front of the New Palace, built from 1746 to 1807, and combining elements of Baroque, Classicism, Rococo and Empire.
The Stuttgart Art Museum is also a work of art. By night the stone cubes inside the glass cuboid light up, illuminating parts of Schlossplatz square as well. The museum’s collection features more than 15,000 exhibits, from the end of the 18th century to the present day, from Swabian Impressionism to contemporary art. It is also home to the world’s leading Otto Dix collection, comprising around 250 works.
Schillerplatz square was built for Duke Friedrich of Württemberg. Once a venue for prestige occasions, it now hosts the flower market three times a week. At the centre of the square is a statue of the poet Friedrich Schiller, who spent the most important years of his life in Stuttgart and who gives Schillerplatz its name. The Old Palace was the ancestral residence of the first counts and dukes of Württemberg and is today home to the Württemberg State Museum.
Because of its location in a valley basin, Stuttgart has more flights of steps than many other cities. If you want to climb them all, you would have to walk some 20 kilometers! The Galatea Fountain on Eugensplatz square is one of the most magnificent fountains in the city and offers glorious views over Stuttgart.
Stuttgart’s Fernsehturm was the world’s first television tower and it is considered an architectural and aesthetic masterpiece. Built 57 years ago, it is one of the city’s most famous landmarks and most striking cultural monuments. No other vantage point in the city offers such magnificent panoramic views, encompassing the Neckar valley and its vineyards, the Swabian Alb, the Black Forest and the Odenwald region, unfortunately nowadays is closed for visiting.