luni, 8 iunie 2015

Alegerea inspirată a lui André Rieu

Fără îndoială, primele trei concerte (din cele şapte programate) pe care artistul olandez André Rieu le-a susţinut în acest weekend în Bucureşti, au entuziasmat publicul bucureştean avid de spectacole de calitate. Iar de calitate au avut parte din plin cu André Rieu şi Johann Strauss Orchestra, dar şi cu invitaţii speciali pentru aceste concerte „româneşti”.
Totul fost gândit special pentru noi, bucureştenii, şi acest lucru s-a văzut, s-a simţit şi a fost apreciat din plin de toţi cei prezenţi în Piaţa Constituţiei. De la intrarea spectaculoasă direct prin public, atât a lui cât şi a orchestrei în care artistele purtau strălucitoare costume de epocă, la prezentarea celebrul vals #2 al lui Sostakovici, pe care André îl consideră un al doilea imn naţional al Olandei, şi înaintea căruia fanii şi fotbaliştii echipei Steaua au primit sfaturi preţioase de la violonistul olandez, iar mai apoi la întreg repertoriul.
Fie că a fost vorba de Volare sau Nessun dorma, interpretate de The Platinum Tenors, de Espana Cani - imnul coridelor, de O mio babbino caro, interpretată cu multă graţie de soprana braziliană Carmen Monarcha, de Wishing you were somehow here again, din musicalul The phantom of the opera, melodie interpretată de soprana Mirusia Louwerse, de hiturile anilor ’20, aduse pe scenă de trupa Berlin Comedian Harmonists, de celebrele valsuri marca Johann Strauss - Dunărea Albastră sau marşul Radetzky, ori de Oda Bucuriei din Simfonia a 9-a a lui Ludwig van Beethoven, André Rieu a ştiut să pună în valoare fiecare interpretare.
Chiar şi aparenta supărare a olandezului pe întârziaţii la partea a doua a spectacolului a părut „Made for Bucureşti“, a reuşit să ne bucure, deşi este reluată peste tot pe unde regia show-urilor sale permite…

Dar, îmi permit să-l felicit în mod special pe André Rieu pentru alegerea invitatului român - Gheorghe Zamfir, un artist emblematic indiferent de scena pe care urcă. Iar „emblema” pe care o promovează de zeci de ani maestrul este chiar muzica românească. Interpretarea celebrei piese Păstorul singuratic, alături de Andre, dar mai ales prezenţa sa, a tarafului său, a dansatorilor şi tinerilor naişti pentru Ciuleandra de final, interpretate magistral de Zamfir împreună cu André Rieu şi Johann Strauss Orchestra, mi s-a părut ca un omagiu meritat între artişti de aceeaşi valoare.



De aceea îmi permit să-l adaug pe André Rieu pe lista interpreţilor-artişti apropiaţi sufletului meu!
Trimiteți un comentariu