Eastern Express - Trenul care te poartă prin magia iernii turcești

Pasiunea tot mai mare pentru călătoriile cu trenul își găsește o expresie spectaculoasă în Turcia, prin experiența oferită de Trenul Turistic Eastern Express.

Cursa de noapte dintre capitala Ankara și orașul Kars, situat în estul Anatoliei, le oferă pasagerilor peisaje impresionante cu câmpii și munți acoperiți de zăpadă. Îmbinând nostalgia, frumusețea peisajelor și sustenabilitatea, Eastern Express s-a impus și la nivel internațional.

Cel mai râvnit tren din Turcia

Cu ritmul său domol, cabinele confortabile, peisajele spectaculoase și opririle pitorești, Eastern Express devine mai mult decât un simplu mijloc de transport, este o poveste care se desfășoară pe șine, prin inima Anatoliei.

Trenul circulă în ambele sensuri între Ankara și Kars, dar călătoria dinspre capitală spre est, prin decorul Anatoliei, este cea mai populară alegere.

Trenul pleacă de trei ori pe săptămână din fiecare oraș, iar biletele pot fi achiziționate online. Fiind cea mai solicitată cursă feroviară din Turcia, biletele se epuizează rapid, așa că rezervarea din timp este esențială. Călătoria durează aproximativ 24 de ore și oferă cabine cu paturi, peisaje spectaculoase și opriri special planificate pentru excursii. Mulți pasageri își personalizează cabinele cu lumini și decorațiuni, pentru a crea o atmosferă intimă și plăcută. Călătorii își pot aduce propriul picnic, cabinele sunt dotate cu frigider și chiuvetă, sau pot lua masa în vagonul-restaurant.

Pe traseul de la Ankara la Kars, trenul oprește în Kırıkkale, Kayseri, Sivas, Erzincan și Erzurum, sosind în final în Kars. La întoarcere, din Kars spre Ankara, se oprește în İliç, Divriği și Sivas, oferind oportunități de a descoperi numeroase minuni naturale și istorice, inclusiv situri aflate în Patrimoniul Mondial UNESCO.

Destinație magică de iarnă

Călătoria din Ankara se încheie în Kars, un oraș cunoscut pentru istoria sa stratificată, peisajele de iarnă și gastronomia locală. Kars oferă o experiență istorică bogată, dar ușor accesibilă, de la arhitectura distinctivă din centrul orașului, până la monumente vechi de secole din împrejurimi.

La o scurtă distanță cu mașina se află Ani, sit UNESCO și fostă metropolă medievală, cunoscută ca „orașul celor 1001 biserici”. Aici pot fi admirate biserici, băi, o moschee timpurie și ziduri fortificate impresionante, care reflectă moștenirea urbană modelată de dinastii creștine și musulmane de-a lungul timpului.

Frumusețea naturală a regiunii Kars oferă o experiență aparte. În stațiunea Sarıkamış turiștii pot schia sau se pot bucura de plimbări cu sania, printr-un peisaj de vis.

Lacul Çıldır, aflat la granița dintre Kars și Ardahan, este un alt punct de atracție iarna, suprafața sa înghețată devine locul ideal pentru plimbări cu sania trasă de cai, în timp ce pescarii sparg gheața pentru a prinde crapi, o scenă spectaculoasă, devenită imagine emblematică a regiunii.

Un alt moment memorabil al vizitei în Kars sunt serile tradiționale, unde oaspeții descoperă spiritul autentic al locului prin spectacole de „aşık atışması” (dueluri verbale ale trubadurilor), dansuri tradiționale caucaziene și meniuri atent pregătite, cu carne de gâscă, brânzeturi locale, rakı și vinuri din Anatolia de Est.

Renumit pentru gastronomia sa, în special pentru cașcaval, brânza gruyère, mierea, carnea de gâscă și colțunașii (mantı), orașul invită turiștii și la Muzeul Brânzei din satul Boğatepe, unde se dezvăluie tradițiile locale de producere a brânzeturilor, alături de sortimente variate aduse la degustări.

Tren în avans!

• Încă o dată unici... în folosul cui?

Un prieten căruia i-am relatat întâmplarea a luat-o drept o glumă de-a mea, bună, dar glumă. I-am spus încă o dată că e caz real şi mi-a zis: "Fugi domnule de-aici, că aşa ceva nu se poate!" Ba uite că se poate, şi nu cine ştie cu cât timp în urmă, ci chiar duminică, 21 aprilie 2013!
Să revenim însă la "poveste". În Timişoara fiind, cu prilejul VINVEST, mi-am programat revenirea în Bucureşti cu trenul de noapte. Nu prea îmi place să merg multe ore cu trenul în timpul zilei... Nu acelaşi lucru a făcut Răzvan, prietenul meu aflat cu aceeaşi ocazie în oraşul din vestul ţării. Pe la prânz îmi spune că el pleacă la trenul de 14:10, ca să ajungă seara acasă... Avea bagajul cu el la Centrul de Afaceri din Timişoara, aşa că şi-a luat la revedere de la organizatori şi s-a suit într-un taxi cu direcţia gara din Timişoara. Peste circa o oră am ieşit să mănânc doi mici "speciali" lângă Centrul de Afaceri. Brusc îmi apare în faţă, puţin transpirat şi "puţin" supărat, Răzvan, coborând din alt taxi... "Am pierdut trenul, deşi am ajuns la 2 (pm) în gară!"
Văzând că nu înţeleg, deşi nu băusem decât 3-4 guri de vin prin Salon, s-a aşezat lângă mine pe băncuţa de lemn şi a reluat întâmplarea cu detalii. "Am ajuns în gară cu vreo 2 minute înainte de ora 2. M-am uitat pe tabela electronică să verific că trenul există şi m-am dus la casa de bilete. Când i-am cerut bilet spre Bucureşti la trenul de 14:10, Inter Regio 73, casiera mi-a zis că nu poate să-mi mai dea bilet, pentru că trenul a plecat! Cum, doamnă, să plece, că mai sunt 10 minute? Ştii ce mi-a răspuns? Nu mai era nimeni pe peron şi a plecat!!!"

Prietenul meu Răzvan, un tip serios şi căruia nu-i ardea de glumă după două plimbări fără rezultat cu taxiul prin Timişoara, a primit şi o altă "explicaţie", cel puţin la fel de ciudată. Venea trenul pentru Budapesta dinspre Bucureşti şi ca să nu-l mai tragă pe altă linie (!) i-a dat drumul să plece lui IR73! Ca şi cum trenul dinspre Bucureşti nu putea să tragă decât fix pe linia 2, ocupată de IR73!
Am făcut în continuare haz de necazul lui Răzvan spunându-i că în ţara în care toate trenurile întârzie el a dat peste cel care a plecat mai devreme, bătând astfel toate regulile unui transport organizat de o Societate Nationala! Trebuie să mai fie pe Net cineva care să-i confirme povestea... nu ezitaţi să comentaţi!
Credeţi însă că s-au terminat aventurile noastre CFR din Timisoara? Nici pe departe... Pe la 16:30 am luat împreună un nou taxi, mi-am luat bagajul de la hotel şi am ajuns la gară. Intenţia era să lăsăm bagajele în gară şi până seara să mai dăm "o tură" prin centru. După ce Răzvan şi-a luat bilet am întrebat-o pe casieră unde este biroul de bagaje... "Nu este! A fost, mai demult, dar s-a privatizat şi acum nu mai este!" A fost răspunsul stupefiant pe care l-am primit. Şi a continuat... "Şi nici de toaletă să nu mă întrebaţi, că NU este!" Am vrut să întreb dacă noi suntem la o gară, la gara principală a celui mai mare oraş din vestul României, dar m-am abţinut să mai comentez.

Cum nu era să stăm cinci ore să păzim bagajele aşteptând trenul şi înjurând CFR-ul (Călători), vă recomand să apelaţi cu încredere la recepţionerii hostelului de peste drum de gară. Pe noi ne-au ajutat duminică să folosim camera lor de bagaje, şi ne-au şi întrebat dacă vrem să folosim toaleta... Ştiau ei ce NU se întâmplă în Gara Timişoara Nord! Gară prin care edilii oraşului de pe Bega ar vrea să curgă turiştii într-un an în care metropola va fi Capitală Culturală Europeană!
Păţaniile astea se petreceau chiar în ziua în care ministrul transporturilor promitea pe ecranul televizoarelor că la vară vom ajunge din Bucureşti la Constanţa, la mare, în două ore. Nici mai mult, nici mai puţin! Asta, bineînţeles, dacă vom prinde trenul care va pleca cu două ore înainte de ora programată!!!