Iar mă bate
gândul să vă împărtășesc câteva reflecții personale, reflecții doar pornite de
la câteva destinații turistice atinse de mine. De ce? Pentru că aflu din toate
canalele media că suntem într-un an extrem de important, an cu provocări electorale
pentru noi, votanții, și cu ceva necunoscute pentru ei, votații. Atunci hai să
plecăm în călătorie și să vedem unde ajungem...
Amsterdam. O capitală
total atipică, deși europeană. Te plimbi, aluneci pe canalele ce bat orașul,
admiri construcțiile ce umplu toți centimetrii dintre alte construcții și,
trebuie să fii extrem de atent la bicicliști. Foarte puțin riști să te lovească
vreo mașină în capitala Olandei, mai ales că multe sunt extrem de mici, de două
locuri, dar ai toate șansele să te calce bicicleta. Nu poți să comentezi pentru
că au drumurile lor, predestinate și aproape mai multe decât cele auto, și sunt
semnalizate vizibil... poți doar să te ferești și să aștepți un gol de
circulație ca să poți traversa. Și iar te plimbi, și te minunezi când treci pe
lângă numeroasele parcări pentru biciclete...
Sute de mii de velocipede stau
așezate în rasteluri, iar rastelurile sunt peste tot, la gară, pe apă, lângă supermarket-uri,
la hoteluri și la alte instituții... un adevărat cult al bicicletei și al
biciclistului. Atât deocamdată despre Amsterdam, revin pe malurile Dâmboviței.
Am avut deja campanii electorale destinate bicicliștilor bucureșteni (sau
viitorilor... ), iar rezultatul este mai mult decât modest. Piste întrerupte și
cu gropi mai mari decât cele de pe carosabilul auto, nesemnalizate pentru
ceilalți, rasteluri aproape goale, bicicliști total depășiți de regulile de
deplasare, accidente... ce mai, n-avem în sânge cultul bicicletei și nu-l putem
impune cu forța. Nu vrem să salvăm Pământul așa! Am senzația că dacă n-ar mai
exista combustibili de niciun fel aș vedea prin București mai multe căruțe
decât biciclete! Aceiași votați care au încercat cu bicicla, au uitat rapid de
parcările auto promise tot de ei sutelor de mii de conducători auto din
capitala României, care își răspândesc noxele și nervii căutând un loc unde să
își așeze mașina, pentru o oră, sau pentru o noapte. S-au pus taxe la multe
parcări care existau, dar banii din taxe oare unde zboară?
Berlin. Am ajuns în
maiestuasa capitală a Germaniei, cea care impune prin măreția construcțiilor,
prin grandoarea proporțiilor, chiar și la spațiile libere sau parcuri, dar
impune și la capitolul grijă pentru om, fie el rezident, sau turist.
Bulevarde largi,
metrouri și tramvaie folosite la maxim pentru deplasări, canale folosite pentru
agrement, parcuri imense și extrem de bine întreținute, o grădină zoologică la
un nivel incredibil pentru noi, parcări suficiente în toate zonele orașului,
ordine germană, reguli respectate...
Vi se pare ceva deplasat? Vi se pare că
regăsiți și în București măcar o parte din aceste elemente ale unei vieți
normale într-o capitală europeană? Oare ni s-au promis? Ohohoo... Costă
mult? Oare cât ar costa să se facă ordine și curățenie în parcul Cișmigiu și în
Herăstrău, poate și în Tineretului și parcul Carol? Dacă schimbarea conductelor
costă mult și se face cu viteza melcului, curățenia nu ar fi mult mai ieftină?
La noi înclin să cred că prețul este prea umflat și la acest capitol... N-au
fost și aici promisiuni? Parcă mi-aduc aminte...
Am ajuns deocamdată în două capitale europene, foarte
vizitate. Probabil că mulți români au ales Amsterdamul sau Berlinul pentru city-break-uri.Cred că și majoritatea votaților noștri de până acum le-au străbătut.
Dar cum? Ca gâsca prin apă? De fiecare dată când drumurile mele profesionale
sau cele turistice au ajuns prin astfel de locuri am încercat să înțeleg câte
ceva. Ei nu înțeleg chiar nimic? Oare de ce se deplasează prin Europa și ce
fac? Să fie vorba de turism inutil, de cele mai multe ori pe bani publici?
Sunt
întrebări la care personal nu am răspunsuri... Poate aveți voi, poate la alegeri...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu