Tren în avans!

• Încă o dată unici... în folosul cui?

Un prieten căruia i-am relatat întâmplarea a luat-o drept o glumă de-a mea, bună, dar glumă. I-am spus încă o dată că e caz real şi mi-a zis: "Fugi domnule de-aici, că aşa ceva nu se poate!" Ba uite că se poate, şi nu cine ştie cu cât timp în urmă, ci chiar duminică, 21 aprilie 2013!
Să revenim însă la "poveste". În Timişoara fiind, cu prilejul VINVEST, mi-am programat revenirea în Bucureşti cu trenul de noapte. Nu prea îmi place să merg multe ore cu trenul în timpul zilei... Nu acelaşi lucru a făcut Răzvan, prietenul meu aflat cu aceeaşi ocazie în oraşul din vestul ţării. Pe la prânz îmi spune că el pleacă la trenul de 14:10, ca să ajungă seara acasă... Avea bagajul cu el la Centrul de Afaceri din Timişoara, aşa că şi-a luat la revedere de la organizatori şi s-a suit într-un taxi cu direcţia gara din Timişoara. Peste circa o oră am ieşit să mănânc doi mici "speciali" lângă Centrul de Afaceri. Brusc îmi apare în faţă, puţin transpirat şi "puţin" supărat, Răzvan, coborând din alt taxi... "Am pierdut trenul, deşi am ajuns la 2 (pm) în gară!"
Văzând că nu înţeleg, deşi nu băusem decât 3-4 guri de vin prin Salon, s-a aşezat lângă mine pe băncuţa de lemn şi a reluat întâmplarea cu detalii. "Am ajuns în gară cu vreo 2 minute înainte de ora 2. M-am uitat pe tabela electronică să verific că trenul există şi m-am dus la casa de bilete. Când i-am cerut bilet spre Bucureşti la trenul de 14:10, Inter Regio 73, casiera mi-a zis că nu poate să-mi mai dea bilet, pentru că trenul a plecat! Cum, doamnă, să plece, că mai sunt 10 minute? Ştii ce mi-a răspuns? Nu mai era nimeni pe peron şi a plecat!!!"

Prietenul meu Răzvan, un tip serios şi căruia nu-i ardea de glumă după două plimbări fără rezultat cu taxiul prin Timişoara, a primit şi o altă "explicaţie", cel puţin la fel de ciudată. Venea trenul pentru Budapesta dinspre Bucureşti şi ca să nu-l mai tragă pe altă linie (!) i-a dat drumul să plece lui IR73! Ca şi cum trenul dinspre Bucureşti nu putea să tragă decât fix pe linia 2, ocupată de IR73!
Am făcut în continuare haz de necazul lui Răzvan spunându-i că în ţara în care toate trenurile întârzie el a dat peste cel care a plecat mai devreme, bătând astfel toate regulile unui transport organizat de o Societate Nationala! Trebuie să mai fie pe Net cineva care să-i confirme povestea... nu ezitaţi să comentaţi!
Credeţi însă că s-au terminat aventurile noastre CFR din Timisoara? Nici pe departe... Pe la 16:30 am luat împreună un nou taxi, mi-am luat bagajul de la hotel şi am ajuns la gară. Intenţia era să lăsăm bagajele în gară şi până seara să mai dăm "o tură" prin centru. După ce Răzvan şi-a luat bilet am întrebat-o pe casieră unde este biroul de bagaje... "Nu este! A fost, mai demult, dar s-a privatizat şi acum nu mai este!" A fost răspunsul stupefiant pe care l-am primit. Şi a continuat... "Şi nici de toaletă să nu mă întrebaţi, că NU este!" Am vrut să întreb dacă noi suntem la o gară, la gara principală a celui mai mare oraş din vestul României, dar m-am abţinut să mai comentez.

Cum nu era să stăm cinci ore să păzim bagajele aşteptând trenul şi înjurând CFR-ul (Călători), vă recomand să apelaţi cu încredere la recepţionerii hostelului de peste drum de gară. Pe noi ne-au ajutat duminică să folosim camera lor de bagaje, şi ne-au şi întrebat dacă vrem să folosim toaleta... Ştiau ei ce NU se întâmplă în Gara Timişoara Nord! Gară prin care edilii oraşului de pe Bega ar vrea să curgă turiştii într-un an în care metropola va fi Capitală Culturală Europeană!
Păţaniile astea se petreceau chiar în ziua în care ministrul transporturilor promitea pe ecranul televizoarelor că la vară vom ajunge din Bucureşti la Constanţa, la mare, în două ore. Nici mai mult, nici mai puţin! Asta, bineînţeles, dacă vom prinde trenul care va pleca cu două ore înainte de ora programată!!!

Au adus vin, au plecat cu aur de la VINVEST!

Pentru a preîntâmpina problemele unui nou an de criză, Lucy Pîrvu - expert degustător şi directorul VINVEST, a adoptat în perioada de organizare o politică de comunicare agresivă a evenimentului aniversar – VINVEST 10 ani. Salonul Internaţional de Vinuri din Timişoara a fost anunţat prin 7 evenimente care au avut loc în perioada 19 decembrie – 15 aprilie: Conversaţie şi Vin, Degustare de vinuri roşii de la Crama Oprişor (Vestik&VINVEST), VINVEST&Calpe Gallery Degustare de muzică şi vin (VINVEST&Calpe Gallery), Cupaj/Colaj Super Assemblage (VINVEST&Calpe Gallery), Vin intelligent pentru HoReCa şi prieteni, 10 ani de VINVEST – conferinţele de presă de la Bucureşti şi Timişoara... Plus parteneriate media cu numeroase instituţii de presă, printre care şi revistele pe care le editez.
În acest fel, în weekend-ul care tocmai s-a încheiat (19-21 aprilie) Lucy Pîrvu a adus la Timişoara 45 de expozanţi, producători şi distribuitori de vin, cât şi reprezentanţi ai serviciilor conexe vinului.
Jidvei, cu vinuri din zona transilvană a Târnavelor, a venit la Timişoara cu două soiuri noi de vin din gama NEC Plus Ultra – Roze şi Chardonnay, vinuri tinere din 2012, Casa de Vinuri Cotnari a prezentat două vinuri lansate recent – Grasa de Cotnari şi Busuioaca de Bohotin, ambele vinificate în sec, Agrofam Holding Feteşti şi SCDVV Pietroasa au adus vinuri din Muntenia, Budureasca, Crama Basilescu, Domeniile Dealu Mare Urlaţi, Domeniile Anastasia – vinuri din zona Dealu Mare, Crama Oprişor din judeţul Mehedinţi a prezentat Cutia Paleologu, cupaj din2008, Cramele Recaş şi Petro Vaselo – vinuri din Banat, Domeniile Boieru, Liliac the Wine of Transilvania şi SCDV Blaj, cu vinuri din Transilvania, Domeniile Sâmbureşti din zona Olteniei, Domeniile Sara din zona Buziaşului, SC INTERVITT SRL din Zimnicea a lansat în premieră vinurile din gamele Nobilitas şi Crama Voievodului, TM INOX distribuitor exclusive al vinurilor Villa Iustina, Wine Princess din Miniş, judeţul Arad, Wine Ro cu vinuri din Dobrogea, Crama Borha distribuitor de vinuri din Spania, Heinrig Distribution distribuitor de vinuri din Australia, Spania, Franta, Italia, Statele Unite ale Americii, Chile. Magazinul online Marvin Wine Shop a fost lansat la VINVEST cu vinuri din import Bulgarini/Italia şi Viu Manent/Chile, disponibile online pe marvin wine-shop.ro, iar Moez Gmbh a prezentat vinuri de la 5 crame din Germania, din regiunea viticolă Pfalz.
La deschiderea oficială a salonului au fost şi Mihai Vasile - vicepreşedintele Consiliului Judeţean Timiş, partener al evenimentului, Georgică Cornu - Preşedintele Camerei de Comerţ, Industrie şi Agricultură Timiş, Florica Chiriţă - directorul Centrului Regional de Afaceri Timişoara, Dan Boboc - preşedintele Asociaţiei Degustătorilor Autorizaţi din România, dar şi de Ordinul de Cavaleri ai Vinului Szent Vince din Szeged.
Gala vinului premium, unde fiecare producător a prezentat, sâmbătă dupăamiază, câte un singur sortiment, a fost deschisă de Maria Grapini - ministrul delegat pentru IMM-uri, Mediu de afaceri şi Turism.
În aceeaşi perioadă cu salonul VINVEST a avut loc şi Concursul Naţional de Vinuri şi Băuturi Alcoolice (ediţia a opta), tot la Centrul Regional de Afaceri Timişoara, în Sala Dunarea. Preşedintele juriului, Petre Badea, a confirmat prezenţa în concurs a 120 de probe de vin, dintre care majoritatea au fost vinuri tinere, din anul 2012. Decernarea medaliilor a avut loc sâmbătă, 20 aprilie, şi menţionez deocamdată doar câştigătorii Marilor Medalii de Aur - la Vin Roşu a fost oferită celor de la Budureasca, pentru Shiraz 2011, la Vinuri Albe au obţinut-o Cramele Recaş, pentru Cocoşul dintre vii, Chardonnay, 2012, la Băuturi Alcoolice au câştigat-o cei de la Vincon Vrancea, cu Jad vinars XO, 1978. În total, au fost acordate 21 de medalii de aur şi 12 medalii de argint.
Pentru noi, jurnaliştii prezenţi la Timişoara, Lucy Pîrvu, sprijinită de Dana Corici, au gândit şi anul acesta un program bogat, cu vizite la cramele Wine Princess - în podgoria Miniş din judeţul Arad, şi Recaş, din apropierea Timişoarei. Despre acestea voi reveni, mai ales că ambele crame promovează turismul vini-viticol!

Toate drumurile VINVEST!

• 10 ani de VINVEST - ediţie aniversară a Salonului Internaţional de Vinuri

De câţiva ani aştept cu nerăbdare luna aprilie, atunci când ajung sigur la Timişoara. De ce? Pentru că frumosul oraş din vestul României devine în fiecare aprilie Capitala vinului! Iar asta se întâmplă deja de 10 ani!
Vorba vine aştept, pentru că, la rândul meu am sprijinit puţin acest salon în calitate de partener media cu revistele pe care le editez. Lucy Pîrvu (în imagine) - expert degustător şi directorul VINVEST, este o adevărată profesionistă în domeniul organizării şi a început cu 9 luni în urmă pregătirile pentru această ediţie aniversară, dându-ne astfel prilejul să sărbătorim împreună 10 ani de VINVEST! Orice realizare necesită 9 luni de muncă! Mai ales când acest Salon Internaţional de Vinuri se adresează atât profesioniştilor din domeniu, cât şi publicului larg, iubitor de vin.
VINVEST a devenit de-a lungul vremii cea mai cuprinzătoare manifestare din România dedicată industriei vitivinicole, unde reprezentanţii de marcă ai acestui segment îşi promovează produsele atât în faţa cunoscătorilor şi amatorilor de vin, cât şi a celor care vor să descopere soiuri româneşti şi internaţionale, să afle cum se degustă corect un vin, care îi sunt calităţile sau cum se asociază vinul cu mâncărurile preferate.
În programul salonului la loc de cinste stau lansările de vinuri, de publicaţii de specialitate, precum şi tombole, concursuri şi multe alte surprize.
Experţi degustători, membrii ai Asociaţiei Degustătorilor Autorizaţi din România (ADAR) şi somelieri vor fi prezenţi în Salon pentru a prezenta publicului arta degustării vinului şi totodată asocierea cu meniurile. Dar ei mai au un “rol” de jucat, deoarece un alt eveniment important concomitent este Concursul Naţional de Vinuri şi Băuturi Alcoolice VINVEST, una dintre puţinele competiţii care a reuşit să-şi păstreze continuitatea şi să respecte reglementarile impuse de Organizaţia Internaţională a Viei şi Vinului (OIV). Concursul VINVEST ramâne şi pentru acest an un reper în promovarea vinului şi băuturilor alcoolice de calitate.
VINVEST şi toate manifestările adiacente se desfăşoară în perioada 19 – 21 aprilie, la Centrul Regional de Afaceri Timişoara, transformând încă o dată Timişoara, în Capitala Vinului!
Importanţa salonului a crescut an de an pentru că Lucy Pîrvu a ştiut să comunice perfect ceea ce face, dând clasă multor agenţii de PR, şi a asigurat an de an un program special jurnaliştilor şi specialiştilor sosiţi la VINVEST. Tocmai de aceea şi-a alăturat în permanenţă şi sponsori serioşi - Radu Furdui de la Alpin cu produse tradiţionale, apa minerală şi plată de la Aqua Carpatica, cafea de la Julius Meinl...
Şi pentru acest weekend ne-a pregătit suplimentar vizite la Wine Princess şi la Cramele Recaş, două locuri renumite din zonă, aflate pe harta vinului românesc dar şi pe harta turismului viniviticol! Voi reveni cu impresii de acolo, mai ales că revăd cele două crame. Un alt eveniment important este Gala Vinului Premium, organizată în premieră la VINVEST, unde fiecare cramă participantă va prezenta în faţa unui public select câte un singur vin, din categoria Premium.
Aşadar aşteptaţi-vă la alte posturi cu arome fine de vinuri bune!

Bun venit merişorului american!

Anca Rusu - ambasadorul de imagine
al merişorului American în România

O dupăamiază plăcută la mijloc de aprilie, pe malul lacului Străuleşti, unde Casa Freya Productions, în colaborare cu Cranberry Marketing Committee şi ambasada SUA, a lansat
oficial la nivel naţional merişorul american! Gazda evenimentului, ambasadorul de imagine al merişorului american în România, a fost Anca Rusu, cunoscută şi drept Prinţesa Polonic!
Povestea merişorului este strâns legată de indienii Americii de Nord, precum şi de prima colonizare, cea din 1620, când pelerinii au descins de pe vasul Mayflower pe coasta Capului Cod din New England. Lor li se datorează numele merişorului.
Merişorul, s-a constatat, este o adevărată bombă de energie. Ele nu sunt doar bogate în vitamine şi fibre, dar au şi un efect pozitiv asupra sănătăţii. Merişoarele au o acţiune anti-adezivă, care împiedică unele bacterii să se localizeze pe membranele şi pereţii celulelor. Împotriva lor, merişoarele luptă cu un conţinut foarte bogat în antioxidanţi, ce contribuie la tinereţea corpului.
”Suntem mândri că reprezentăm acest produs şi sperăm la o intrare cât mai rapidă a merişorului american pe piaţa românească”, mi-a spus Anca Pârvulescu, CEO Freya Productions şi reprezentant al Cranberry Marketing Committee în România.
Merişoarele se bucură de o diversitate impreionantă - de la dulce la fructat, trecând prin iute ca focul până la sărat, bobiţele roşii sunt versatile ca puţine altele şi sunt folosite într-o multitudine de produse şi reţete. Această versatilitate a fost pusă în valoare de specialiştii culinari printr-o varietate de preparate care m-au încântat de-a dreptul. Dar clătitele au fost cele care mi-au rămas la suflet!

Esenţă de cireş înflorit

Dacă m-aş fi aflat în Japonia în această perioadă, sau chiar la Washington, ori în Elveţia cea cosmopolită aş fi fost îndrumat să particip neapărat la sărbătoarea cireşului înflorit, care bucură an de an privirea şi sufletele numeroşilor turişti, pe lângă sufletele localnicilor, cei care au iniţiat de fapt sărbătoarea. Dar în ultima vreme, de vreo trei ani... mă simt tot mai mult turist în ţara mea pentru că nu contenesc să mă minunez de ceea ce-mi văd ochii aici zi de zi.

Spring Fever - Blossomed Scents...

Politica rămâne nelipsită din realitatea românească contemporană, deşi nu ne-a adus mari realizări şi bucurii, nici măcar în ultima perioadă. Chiar dacă am depăşit anul electoral, încă n-am învăţat că deşi nu am primit mare lucru, ni se cere deja înzecit înapoi. Cu toate astea multe rude sau prieteni ai mei nu reuşesc să se dezlipească de ecranul televizorului, în special de emisiunile politice. Aproape că nu există familie în care să nu existe discuţii pe această temă. Fie soţia vrea film, iar soţul politică, fie soţul vrea meci, iar soţia politică! Politica intervine din nou chiar şi în turismul românesc, domeniu aproape deloc sprijinit guvernamental de aproape 30 de ani, dar exploatat politic pentru că, nu-i aşa (?), dă bine la imagine, chiar şi când spui prostii...

Noroc de această primăvară, chiar şi întârziată, în care am scăpat de frig şi de zăpadă, dar în care mulţi vom uita să privim cireşul înflorit, sau dacă îl vom privi nu vom reuşi să vedem esenţa lui, noul ciclu al vieţii în irupere odată cu triumful soarelui asupra nopţii.

Iarăşi trebuie să mulţumim lui Dumnezeu (cui altcuiva?), cei care mai avem rude sau case la ţară, şi ţărani, care ne mai trezesc la viaţă. Îi vizităm înainte de Paşti sperând să obţinem o bucată dintr-un miel crescut eco (!), sau măcar câteva felii de brânză proaspătă, tot eco, şi aflăm de la ei că viţa a înmugurit, cireşii şi merii au înflorit, iar ceapa şi salata sunt răsărite şi cresc! Nu mai pricepem întotdeauna vorbele astea semn că ne am îndepărtat de sat prea mult, dar ne bucurăm pe moment de bucuria rudelor noastre. Ne-aducem curând aminte că am auzit tot la televizor despre modesta creştere economică de anul trecut, care ar fi putut fi substanţială, dacă agricultur... Abia acum realizăm din nou că agricultura este şi asta în care viţa înmugureşte, cireşii şi merii înfloresc, iar ceapa şi salata răsar şi cresc!

Tumultul oraşului ne-a depărtat prea mult de natură şi de simplitatea ei, iar un weekend la munte nu e de ajuns că să ne readucă la normal. O vizită la rudele de la ţară înainte de Paşti este mult mai utilă! Aflăm astfel că se poate trăi şi cu mai puţină politică televizată, pentru că ţăranul român ştie că fie ceva rău (de cele mai multe ori), ori bun, atunci când este realitate se simte în propriul portofel!

Iată că am ajuns, ca la Tokyo sau Washington, tot la esenţa cireşului înflorit! Şi nu trebuie să ne deplasăm aşa de departe, esenţa asta este şi aici!

Guest Lecture @Pavilion

▼ for English please scroll down

Conferinţă Swel Noury (Maroc)
A fi sau a nu fi consecvent? Provocări şi limitări în adaptările cinematografice
Vineri, 5 aprilie, ora 19:00
@Pavilion - Str. C.A. Rosetti 36 (intrarea din str. Jean Louis Calderon)
De fiecare dată când se menţionează conexiunea dintre literatură şi cinema, partea cea mai relevantă a problemei pare să fie adaptarea. Este ea fidelă sau nu cărţii?
Este o întrebare dificilă deoarece sunt mai multe forme de adaptări. Apare conceptul de conformitate pentru a justifica ceea ce scenariştii încearcă să facă de fiecare dată când lucrează la adaptarea cinematografică a cărţilor. Swel Noury va încerca să definească limitele adaptărilor cinematografice prin intermediul filmului “Omul care a vândut lumea”.
Având la bază nuvela “O inimă slabă” scrisă de Dostoievski, “Omul care a vândut lumea” se dezvăluie ca o poveste metafizică a unui tânăr funcţionar, incapabil să facă faţă propriului tumult interior. Pentru că nu poate accepta bucuria mariajului cu o frumoasă artistă de cabaret, protagonistul degenerează într-o stare de psihoză şi delir. Jocul actoricesc premiat al lui Said Bey este o demonstraţie de actorie multifaţetată. Apariţia lui este bântuitor captată de imaginea superangulară influenţată pictural, sound design-ul intrigant şi o naraţiune tentantă ce nu pare să îl încurce numai pe eroul în declin. Filmat într-un peisaj anonim, post-apocaliptic, cu o temă reminescientă din Camus, Kafka şi Orwell, filmul explorează vulnerabilitatea individului într-o societate autocrată, în care iubirea şi toleranţa sunt rar întâlnite.
Swel Noury este scriitor, regizor şi fotograf, fiul lui Hakin Noury, un faimos regizor de film şi al lui Pilar Cazoria, o producătoare spaniolă şi s-a născut în Maroc. Trăieşte în Barcelona şi co-regizează alături de fratele său Imad. De la debutul lor regizoral cu “Poarta Raiului” (ales în Selecţia Oficială de la Festivalul de Film de la Berlin în 2006), Swel şi Imad sunt cunoscuţi publicului larg ca fiind copiii teribili ai cinematografului marocan contemporan. “Omul care a vândut lumea” a fost de asemenea parte a Selecţiei Oficiale de la ediţia din 2009 de la Berlinală. Lucrările fotografice ale lui Swel se concentrează pe portret şi sunt influenţate de Moriyama şi Petersen.
Pavilion este un centru pentru artă şi cultură contemporană, un spaţiu independent work-in-progress, spaţiu de producţie şi cercetare a vizualului, a discursivului şi a performativului. Este un spaţiu al gândirii critice care promovează o înţelegere implicată socio-politic a artei şi a instituţiilor culturale.

***

Swel Noury (Morocco) Lecture
To be faithful or not? Stakes and limits of film adaptation
Friday, April 5, 19:00
@PAVILION – 36, C.A. Rosetti St. (Entrance from Jean Louis Calderon St.)
Every time when it is mentioned the link between literature and cinema, the most relevant part of the problem seems to be the adaptation. Is it faithful or not to the book?
It is a difficult question because there are several forms of adaptations. It is introduced the concept of loyalty to figure out what screenwriters try to do every time they work on adapting books. Swel Noury will try to define the boundaries of adaptation through the movie The Man Who Sold the World.
Based on Dostoyevsky’s short story A Weak Heart, The Man Who Sold the World unfolds as a literary and metaphysical tale of a young clerk, inept to cope with his inner turmoil. As he cannot accept the joy the marriage with a beautiful cabaret performer renders, the protagonist descends into a mental state of delirium and psychosis. Said Bey’s award-winning lead is a staggering demonstration of multi-facetted acting. His feverish appearance is hauntingly captured in painterly influenced wide-lens cinematography, intriguing sound design and a tentative narrative, which seem to confuse not only the film’s declining hero. Set in an anonymous, post-apocalyptic landscape, with a theme reminiscent of Camus, Kafka and Orwell, the film explores the individual’s vulnerability in an autocratic society where love and tolerance are scarce.
Swel Noury is a writer, director and photographer, the son of Hakim Noury, a famous Moroccan film director and Pilar Cazorla, a Spanish producer. Borned in Morocco and based in Barcelona, he co-directs his movies with his brother Imad. Since their directorial debut Heaven’s Doors (shown in the Official selection of the Berlinale in 2006), Swel & Imad are widely regarded to be the enfants terribles of the contemporary Moroccan cinema. “The Man Who Sold the World” was also part of the Official Selection of the Berlinale, in2009. Swel’s photographic work is focused on portraiture and is influenced by Moriyama and Petersen.
Pavilion is a center for contemporary art & culture, a work-in-progress independent space, a space for the production and research in the fields of audiovisual, discursive and performative. It is a space of critical thinking, and it promotes an artistic perspective implying the social and political involvement of art and of cultural institutions.